Lună: iunie 2026

Peronul era aproape gol când trenul a fost anunțat cu întârziere. Daria și-a strâns haina pe lângă corp și s-a așezat pe o bancă rece,

Poarta a scârțâit la fel ca în amintirea ei. Ana s-a oprit în fața casei și a rămas câteva secunde nemișcată. Avea o geantă mică

Als es an der Tür klingelte, erschrak Clara nicht sofort. In den letzten zwei Jahren hatte sie gelernt, allein in der Wohnung zu leben. Früher

Das Haus ihrer Großmutter roch nach altem Holz, kaltem Tee und Staub, der seit Jahren in den Ecken lag. Für Lena war dieses Haus früher

Casa bunicii mirosea mereu a lemn vechi, busuioc uscat și pere puse la copt pe dulap. Pentru Mara, casa aceea fusese în copilărie locul vacanțelor

Când soneria a sunat, Elena nu a tresărit. De doi ani, învățase să trăiască singură în apartamentul în care altădată orice zgomot avea răspuns. Înainte,

Mara intrase în magazin doar ca să-și cumpere o rochie. Era genul de după-amiază în care nu se întâmplă nimic important. Prietena ei, Ioana, o

Mihai stătea pe scaunul din fața biroului medical și își frământa mâinile. Nu știa de ce fusese chemat separat. Soția lui, Cristina, intrase în cabinet

Vecinul de la trei avea mereu aceeași față. La început, Irina nu i-a dat importanță. Se mutaseră în bloc de aproape șase luni, iar ea

Rochia era ascunsă în spatele cutiilor vechi, în partea de sus a dulapului. Dacă nu s-ar fi desprins polița, Mihai probabil nu ar fi găsit-o