Capitolul 1 — Banca
Maricica venea la parcul acela de douazeci de ani. In fiecare marti si joi, daca nu ploua. Cumparase un punga de pesmet de la supermarketul din colt si venea sa hraneasca porumbeii. Nevasta-sa lui Ion, cel de la blocul vecin, ii spusese ca e risipa. Maricica ii raspunsese ca si porumbeii au dreptul la o zi buna.
In dupa-amiaza aceea era singura pe banca. Isi golise punga jumatate cand auzise pasii grabiti.
Capitolul 2 — Acuzatia
Irina isi pierduse portofelul undeva in parc. Il avusese cand intrase pe poarta, stia sigur. Il cautase zece minute si nu il gasise. Cand vazuse batrana pe banca, singura, cu poseta pe brat, facuse un calcul rapid si gresit.
Tipase. Chemase lumea. Indicase poseta Maricai ca pe o dovada.
Maricica nu stia nici sa fure, nici sa minta convingator. Fata ei arata exact ce simtea: nedumerire totala.
Capitolul 3 — Filmarea
Victor era pensionar si venea si el la parc, dar el nu hranea porumbei — mergea pe alee cu pasul lui de 6000 pe zi, cu telefonul in mana cu care filma florile, pisicile si uneori oamenii interesanti.
Filmase toata scena fara sa intervina. Cand Irina terminase primul val de acuzatii si ii ceruse Maricai sa deschida poseta, Victor se apropiase si ii aratase filmarea.
In filmare se vedea clar: Irina intrase in parc, scotocise prin geanta, ii cazuse portofelul din buzunarul lateral al gentii, rostogolindu-se sub o banca. Ea nu observase. Continuase.
Capitolul 4 — Dupa
Irina gasise portofelul sub banca. Era intact. Nu lipsea nimic.
Se intorsese spre Maricica. Nu stia ce sa spuna. Spusese: imi cer scuze.
Maricica se asezase inapoi pe banca, cu mainile in poala. Dupa o vreme ii spusese: nu face nimic, draga. Si tu ai avut o zi grea.
Victor ii oferise Maricai un scaun pliabil de buzunar pe care il avea intotdeauna la el. Ea refuzase politicos, dar el statea pe alee pana cand terminase cu porumbeii, la siguranta.
