Lună: septembrie 2026

Holul hotelului era aproape gol la ora șase dimineața. Doar luminile reci de la recepție mai ardeau, iar pe podeaua lucioasă se auzeau roțile unei

Ioana nu fusese niciodată o femeie geloasă fără motiv. Nu-i controla telefonul lui Radu.Nu-l suna de zece ori când întârzia.Nu-i verifica buzunarele.Nu făcea scene pentru

Strada Lalelelor era o stradă liniștită. Genul de stradă unde oamenii își cunoșteau vecinii, unde se auzeau câinii lătrând seara și unde, după miezul nopții,

Alina urcase în pod într-o după-amiază de duminică, fără niciun gând rău. Căuta niște fotografii vechi pentru aniversarea mamei ei. Voia să-i facă o surpriză:

Casa lui Victor părea liniștită din afară. O casă veche, cu pereți groși, perdele grele și o curte în care nu mai intrase nimeni de

Bianca își imaginase ziua nunții de sute de ori. Își imaginase muzica.Florile.Machiajul.Voalul.Momentul în care urma să coboare scările și să-l vadă pe Adrian așteptând-o. Își

Sergiu era genul de bărbat care intra într-o încăpere convins că toată lumea trebuie să se dea puțin la o parte. Nu ridica mereu tonul.Nu

Au spus că sicriul trebuie să rămână sigilat. Dar adevărul a ieșit la iveală chiar în cimitir Când tatăl lor a murit, Alina a simțit

Ioana s-a trezit la 3:17 dimineața. Nu știa de ce. În casă era liniște.Prea multă liniște. A rămas câteva secunde cu ochii deschiși în întuneric,

În casa familiei Munteanu, după-amiezile păreau mereu la fel. Liniștite.Obosite.Așezate. Elena, mama lui Sorin, îmbătrânise mult în ultimii ani. După moartea soțului, rămăsese mai fragilă,