Într-un sat, sosește o învățătoare nouă și tânără. Un tânăr frumos este trimis să o întâmpine și îi ajută să-și ducă bagajele în căruță. În drum spre sat, văd o vacă împerecheându-se cu un taur. Învățătoarea, venită din oraș și neobișnuită cu astfel de imagini, întreabă curioasă pe tânăr:
- Cum știe taurul când este momentul potrivit?
Tânărul răspunde: – După mirosul vacii…
Pe parcursul călătoriei, văd și un cal și o iapă făcând același lucru, iar învățătoarea întreabă din nou: – Și calul cum știe?
Tânărul răspunde la fel: – Tot după miros, la fel ca și câinii și oile.
Ajung la noua locuință a învățătoarei, descarcă bagajele, iar tânărul îi urează la revedere: – Toate cele bune!
Învățătoarea îi răspunde: – Mulțumesc pentru ajutor. Mai treci pe la mine când îți vine să miroși ceva…
Bonus:
Un ardelean și un oltean călătoresc împreună în tren. La un moment dat, li se face foame și ardeleanul scoate slana, ceapă și brânza și începe să mănânce. Olteanul scoate niște pește, mănâncă puțin și pune grijuliu oasele pe un ziar.
Ardeleanul îl vede și-l întreabă: – Măi olteanule, ce faci cu oasele acelea?
Olteanul răspunde vesel: – Ohoo! Oasele acestea sunt foarte bune, deosebit de sănătoase, conțin fosfor și asta ne face pe noi oltenii așa de deștepți!
Ardeleanul se gândește și în cele din urmă îi propune un schimb de mâncare.
Acum, olteanul se bucură de slană și ceapă, iar ardeleanul, cu o figură scarbită, încearcă să ronțăie oasele de pește.
Ardeleanul exclamă: – Măi olteanule, am realizat că m-ai păcălit cu oasele astea de pește…
Olteanul râde și spune: – Păi vezi, nici n-ai gustat bine și te-ai înțeleptat!