Lună: iunie 2026

Dumitru venea la cimitir în fiecare duminică. Nu conta vremea. Ploaie, frig, arșiță, vânt — el era acolo, la aceeași oră, cu o lumânare, o

Când Matei a intrat în sufrageria familiei Anei, a avut grijă să pară calm. Își aranjase cămașa de trei ori în mașină. Își verificase respirația,

Mara îl văzuse de la fereastra bucătăriei. Stătea în fața porții de aproape zece minute. Nu suna.Nu bătea.Nu striga. Doar privea casa. Era un bărbat

Clădirea nu se schimbase atât cât se temuse. Sau poate tocmai asta o durea. Aceeași poartă grea, vopsită în albastru pal.Aceleași trepte late, crăpate pe

Mireasa era singură în camera mică din spatele restaurantului când soacra a intrat fără să bată. Rochia era deja îmbrăcată.Voalul era prins.Buchetul stătea pe masă,

Sala era plină, dar mireasa vedea o singură persoană. Nu mirele. Nu preotul.Nu florile.Nu camerele telefoanelor ridicate în aer.Nu invitații care zâmbeau emoționați. O vedea

Ioana a văzut mesajul înainte să aprindă complet lumina. Era dimineață devreme, iar apartamentul era încă rece. Se întorseseră târziu în noaptea trecută de la

Diana găsise fotografia într-un sertar pe care mama ei nu-l deschidea niciodată. Nu era un sertar special. Era unul vechi, din comoda de pe hol,

Raluca a intrat în casă cu umbrela udă în mână și cu gândul la o seară obișnuită. Voia doar să se schimbe, să pună ceva

Maria s-a oprit în fața porții cu plasa de cumpărături în mână. Era dimineață devreme, iar cartierul încă dormea. Aerul mirosea a ploaie rece și