Lună: iunie 2026

De trei zile, aceeași mașină era parcată în fața casei lor. La început, Ana nu i-a dat importanță. Era o mașină gri, simplă, fără nimic

Mihai nu purtase niciodată haine închise la culoare. Nu complet. Era genul de bărbat care ieșea din casă cu aceeași cămașă albastră, aceeași geacă maro

Elena a simțit că ceva nu era în regulă înainte să răspundă cineva la telefon. Era ora patru după-amiaza, iar fiica ei, Daria, trebuia să

Alex nu mai văzuse niciodată frică pe chipul tatălui său. Nu frică adevărată. Îl văzuse obosit, supărat, tăcut, uneori dur, alteori îngândurat. Dar frică? Nu.

Fratele ei s-a întors după 15 ani și i-a spus că tatăl lor iese mâine. Dar ea știa că tatăl murise Când a auzit bătaia

Ioana nu mai fusese în pădurea aceea de aproape douăzeci de ani. Drumul îngust, plin de pietre și frunze ude, îi trezea o neliniște pe

Telefonul vibra pe marginea noptierei ca și cum încerca să trezească întreaga casă. Prima dată, Adrian nici nu s-a mișcat. Era trecut de ora două

În casa veche a părinților, tăcerea nu era niciodată goală. Părea că pereții păstrau tot ce oamenii nu avuseseră curaj să spună: certuri oprite la

În sala de așteptare era o liniște care apăsa mai greu decât orice veste. Ana stătea pe scaun cu mâinile împreunate, privind ușa cabinetului ca