Lună: iunie 2026

În ziua în care Mihai l-a primit pe Doru în casa lui, afară ploua mărunt, rece, ca într-o seară de noiembrie pe care nimeni nu

Mara nu mai tresărea de ani buni când auzea o mașină oprind în fața casei. La început, după ce Victor plecase, se ridica de fiecare

Casa Mariei era la marginea satului, acolo unde drumul de piatră se termina lângă un gard vechi, scorojit de ploi și de timp. În fiecare

Casa lui Toader Stancu stătea la marginea satului ca un om bătrân care refuză să se așeze. Avea pereții crăpați, acoperișul lăsat pe o parte

În fiecare dimineață, la ora nouă fără zece, Ilie cumpăra flori. Nu multe. Nu scumpe. Niciodată trandafiri prea roșii sau buchete împachetate spectaculos. Lua flori

În firma lui Horia Munteanu, nimeni nu pleca fără să fie umilit. Asta era regula nescrisă. Nu conta câți ani muncise omul acolo. Nu conta

Andrei a observat lipsa verighetei într-o seară de joi. Nu era o seară specială. Nu era ziua cuiva. Nu era vreo sărbătoare. Era doar una

Mesajul era scris cu marker negru, pe colțul alb al frigiderului. Două cuvinte simple. „Vin diseară.” Atât. Nu era o amenințare. Nu era un bilet

În primăria orașului Valea Mare, oamenii intrau cu dosare, speranțe și răbdare. Uneori ieșeau cu o semnătură.Alteori cu o amânare.Cel mai des, cu sentimentul că

La masa de logodnă, Elena nu se mai putea uita la flori. Toți ceilalți vorbeau despre nuntă. Despre sală, despre meniu, despre invitații, despre cum