Marian are patruzeci și patru de ani, e din județul Dâmbovița și lucrează în construcții de la nouăsprezece ani.
În ultimii doi ani a lucrat pe același șantier, la un ansamblu rezidențial de la marginea unui oraș mare. Intra pe aceeași poartă în fiecare dimineață la șapte. Ieșea, în medie, la șase seara. Uneori sâmbăta.
Nu a avut contract de muncă nicio zi din cele două sute optzeci și șase în care a lucrat acolo.
Cum funcționa
Plata se făcea în numerar, o dată la două săptămâni, într-un container de pe șantier. Nu se semna nimic. Nu se dădea nimic.
Marian spune că știa exact ce înseamnă asta și că a acceptat, ca toți ceilalți. Explicația e cea pe care o dau aproape toți oamenii în situația lui: cu contract, ar fi luat aproximativ șaptezeci de lei pe zi. Fără contract, lua o sută douăzeci.
Era o diferență de aproape două mii de lei pe lună.
Avea patruzeci și doi de ani când a început acolo, doi copii de școală și o rată la un credit de nevoi personale.
A calculat, spune el, exact ce trebuia calculat, în afară de un singur lucru.
Ziua căderii
S-a întâmplat într-o joi de la sfârșitul lunii mai, în jurul orei unsprezece.
Marian lucra la montarea unui cofraj la etajul trei. Schela pe care se afla era, potrivit declarațiilor ulterioare ale mai multor colegi, incompletă — lipsea o secțiune de balustradă pe latura dinspre interiorul clădirii, de aproximativ două săptămâni.
A alunecat și a căzut aproximativ nouă metri, într-o zonă cu moloz.
A rămas conștient. A avut fractură de bazin, fractură de humerus la brațul stâng și trei coaste rupte.
Colegii au chemat ambulanța. Marian spune că își amintește foarte clar un singur lucru din intervalul acela: că, în timp ce aștepta, cineva a strigat de undeva de sus să nu spună nimănui unde a căzut.
Ce s-a întâmplat la spital
La camera de gardă, în fișa de internare, la rubrica privind circumstanțele accidentului, s-a completat că evenimentul a avut loc la domiciliu.
Marian nu a completat el fișa. A fost adus inconștient de durere și pe morfină.
Cine a dat informația nu s-a putut stabili niciodată cu certitudine. Persoana care l-a însoțit în ambulanță era un coleg de-al lui, care a plecat de la spital înainte ca familia să ajungă.
Colegul acela nu a mai răspuns la telefon niciodată.
Prima discuție cu firma
Marian a ieșit din spital după unsprezece zile. A mers la sediul firmei după alte trei săptămâni, cu brațul în eșarfă, însoțit de cumnatul lui.
A cerut să vorbească cu patronul. A fost primit.
Discuția a durat, spune el, mai puțin de cinci minute.
I s-a spus că nu figurează în evidențele firmei ca angajat, colaborator sau prestator, că nu există niciun document care să lege numele lui de societatea respectivă și că, prin urmare, firma nu are nicio obligație față de el.
Marian a insistat. A spus că a lucrat doi ani acolo.
I s-a răspuns că poate lucrase pentru un subcontractor și că firma nu răspunde pentru subcontractori.
Ce a făcut cumnatul
Cumnatul lui Marian lucrează ca electrician și, întâmplător, avusese cu ani în urmă de-a face cu un dosar la inspectoratul teritorial de muncă.
El a fost cel care a insistat să facă sesizare, în ciuda faptului că Marian nu voia.
Marian spune că nu voia din două motive. Primul era că nu credea că se poate demonstra ceva. Al doilea era că, dacă face scandal, nu îl mai angajează nimeni în domeniu, într-un județ în care toată lumea din construcții se cunoaște.
Sesizarea a fost depusă în luna iulie.
Ce au găsit inspectorii
Controlul a avut loc la aproximativ trei săptămâni de la sesizare.
Prima constatare a fost că șantierul avea sistem de pontaj electronic cu cartelă de acces, obligatoriu pentru evidența intrărilor pe obiectiv.
Marian avea cartelă. O primise în prima lună. O folosea de două ori pe zi, la intrare și la ieșire.
Sistemul înregistrase, pe numărul de cartelă atribuit lui, patru sute nouăsprezece intrări în intervalul celor doi ani.
A doua constatare a fost că șantierul avea sistem de supraveghere video cu stocare pe treizeci de zile. Accidentul avusese loc cu mai puțin de treizeci de zile înainte de sesizare, iar solicitarea inspectorilor a ajuns la firmă în intervalul în care înregistrările erau încă disponibile.
Firma a comunicat inițial că sistemul era defect în perioada respectivă.
Furnizorul de servicii de securitate, contactat separat de inspectori, a comunicat că sistemul funcționase fără întrerupere și că, mai mult, avea backup pe server extern, la sediul lor.
Ce se vedea pe filmare
Înregistrarea din ziua accidentului arată zona de acces și o parte din fațada clădirii.
Se vede intrarea lui Marian pe poartă la ora șase și cincizeci și unu. Se vede echipa lucrând. Se vede momentul căderii, parțial, din unghi lateral.
Se vede, de asemenea, un vehicul al firmei intrând pe șantier la aproximativ patruzeci de minute după accident, din care coboară două persoane care merg direct spre zona schelei.
Secțiunea de balustradă lipsă a fost montată în aceeași zi, după plecarea ambulanței.
Ce spune legea
Situația e, potrivit inspectoratului, clasică pentru dosarele de muncă nedeclarată.
Munca fără forme legale constituie contravenție pentru angajator, sancționată cu amendă pentru fiecare persoană identificată. Peste un anumit număr de persoane, fapta devine infracțiune.
Pentru accident, elementul esențial e calificarea. Dacă se stabilește că evenimentul a avut loc în timpul și din cauza îndeplinirii unor sarcini de serviciu, e accident de muncă, indiferent dacă exista sau nu contract scris. Existența raportului de muncă se poate dovedi cu orice mijloc de probă.
Cartela de acces, filmările și declarațiile a șapte colegi au fost considerate suficiente.
Câți mai erau
Controlul a identificat, la data verificării, unsprezece persoane care lucrau fără forme legale pe același șantier.
Firma a fost sancționată contravențional. Dosarul privind accidentul a fost înaintat organelor de cercetare penală pentru stabilirea răspunderii, sub aspectul infracțiunii de neluare a măsurilor de securitate în muncă.
Marian a fost înregistrat retroactiv ca accidentat de muncă.
Ce s-a întâmplat cu colegii
Din cei șapte colegi care au dat declarații, cinci nu mai lucrează la firma respectivă.
Trei au fost, spun ei, anunțați că nu mai e de lucru pentru ei în aceeași săptămână în care s-au dat declarațiile. Doi au plecat singuri.
Doi au rămas. Marian spune că nu are absolut nimic cu ei și că, dacă ar fi fost în locul lor, cu copii mici și rate, probabil ar fi rămas și el.
Unde e Marian acum
Marian nu s-a mai întors pe niciun șantier.
Are pierdere parțială a mobilității la brațul stâng și dureri la bazin care nu i-au permis, până acum, să reia munca fizică. Comisia de expertiză medicală i-a stabilit grad de invaliditate, cu revizuire.
Din februarie lucrează ca paznic la un depozit, în ture de douăsprezece ore. Câștigă aproximativ două mii două sute de lei pe lună.
Procesul civil pentru despăgubiri e pe rol. Avocatul i-a estimat între doi și patru ani.
Întrebarea care a rămas
Ce nu îi dă pace lui Marian nu e căderea, nici procesul, nici brațul.
Sunt cele două săptămâni.
Balustrada aceea lipsea de aproximativ două săptămâni înainte de accident. Toată lumea de pe șantier o vedea în fiecare zi. Marian trecea pe acolo de zece ori pe zi.
Nimeni nu a spus nimic. Nici el.
A fost montată în aceeași zi, la câteva ore după ce a căzut.
Se întoarce mereu la cele două săptămâni și nu poate să înțeleagă un singur lucru:
De câte ori am trecut pe lângă ea și m-am gândit că nu e treaba mea?
Numele au fost schimbate. Detaliile dosarului au fost relatate cu acordul persoanei implicate.
