Bătrânii spuneau mereu că rugăciunea mamei te scoate și de la fundul mării. Vorba aceasta s-a păstrat de-a lungul generațiilor pentru că mulți au simțit pe propria piele cât de mare e puterea unei mame care se roagă.
Chiar și atunci când copiii cresc, pleacă de acasă și își văd de drumul lor, rugăciunea mamei îi urmărește pretutindeni, ca o umbră bună.
O întâmplare despre binecuvântarea maternă
Preasfințitul Serghie (Sokolov), episcop de Novosibirsk și Berd, răposat acum, a lăsat în amintirile sale o poveste emoționantă. El își amintea de rugăciunile pe care le făcea împreună cu mama sa.
La sfârșitul rugăciunii, mama lua binecuvântare de la fiul ei, arhiereul. El o binecuvânta, apoi își pleca capul, iar mama îl însemna pe el, episcopul, cu semnul crucii.
Chiar și pentru un om ajuns atât de sus în Biserică, binecuvântarea mamei rămânea la fel de prețioasă. Se vede de aici cât de mult contează ea.
Ce cere o mamă în rugăciunea pentru copiii ei
Rugăciunea începe cu recunoștință. Mama îi mulțumește lui Dumnezeu că a învrednicit-o să fie mamă și mărturisește că, de fapt, copiii sunt ai Lui: El le-a dat viață și suflet nemuritor, iar prin botez i-a primit în sânul Bisericii.
Apoi vin cererile, pe rând. Mama se roagă ca Dumnezeu:
- să-i păzească pe copii cu harul Său toată viața și să-i învrednicească de Sfânta Împărtășanie;
- să-i dea ei răbdare și putere, ca să-i crească spre slava lui Dumnezeu și spre folosul aproapelui;
- să sădească în sufletul lor frica de Dumnezeu, începutul adevăratei înțelepciuni, și dragostea față de El;
- să-i ferească de păcat, de prietenii rele și de pildele care îi pot abate din calea cea bună;
- să le dea râvnă pentru învățătură și pentru tot lucrul bun, spre binele oamenilor.
Smerenie și nădejde
Mama nu cere doar bunăstare pentru copii, deși ar vrea din dragoste să le dorească toate bunătățile pământului. Ea lasă totul în voia lui Dumnezeu: să le dea pâinea cea de toate zilele, să-i miluiască atunci când greșesc și să nu-i lepede de la fața Sa.
Un loc aparte are rugămintea ca Dumnezeu să nu-i pedepsească pe copii pentru păcatele părinților. Mama îi cere și îndurare, și ajutor ca ea însăși să nu le fie pricină de poticnire prin faptele ei.
Rugăciunea se încheie cu o nădejde frumoasă. Mama cere să se bucure de copiii ei toată viața, să-i fie sprijin la bătrânețe și să poată spune, în ziua Judecății: „Iată eu și pruncii pe care mi i-ai dat, Doamne!”.
Textul întreg se găsește în cărțile de rugăciuni ortodoxe. Se poate citi în liniște, seara, cu gândul la fiecare copil în parte, chiar și atunci când ei sunt departe.
Notă: Acest articol a fost realizat cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), pe baza unor informații din surse publice.