Cu patru luni înaintea nunții, Irina își înmormântase tatăl. Mihai Stoian o crescuse singur, după ce soția lui murise când Irina era foarte mică. Fusese un om discret, aproape retras, care evita fotografiile și nu vorbea niciodată despre primii ani din viața fiicei sale.

Moartea lui venise neașteptat. Plecase cu mașina spre o cabană și fusese găsit după un accident petrecut pe un drum de munte. Vehiculul arsese aproape complet, iar identificarea fusese făcută pe baza obiectelor personale și a documentelor găsite în interior.

Irina nu văzuse trupul. Sicriul rămăsese închis.

Durerea o făcuse să ia în calcul amânarea nunții, dar Andrei, logodnicul ei, îi spusese că Mihai nu și-ar fi dorit să o vadă renunțând la viața pe care și-o construise.

Andrei provenea din familia Mureșan, proprietara unui important lanț hotelier. Tatăl lui, Ștefan Mureșan, era cunoscut pentru afacerile sale, dar și pentru felul în care controla fiecare decizie luată de cei doi copii ai săi.

Ștefan nu se opusese căsătoriei. Dimpotrivă, insistase să plătească nunta și să organizeze evenimentul într-unul dintre hotelurile familiei. Irina considerase gestul o dovadă că fusese acceptată.

În dimineața nunții, biserica era plină, iar Andrei o aștepta în fața altarului. Irina tocmai coborâse din mașină când un bărbat în vârstă s-a apropiat de ea.

Era notarul tatălui ei, Petre Toma.

Ținea în mâini o mapă și un plic sigilat cu ceară închisă la culoare. I-a cerut Irinei să intre câteva minute în camera laterală a bisericii, înainte de începerea ceremoniei.

— Nu poate aștepta până după cununie? a întrebat ea.

— Tatăl dumneavoastră a lăsat instrucțiuni foarte clare.

În cameră se aflau numai o masă, două scaune și fotografia lui Mihai pe care Irina intenționa să o așeze în primul rând. Notarul a pus plicul lângă fotografie.

— Tatăl miresei a lăsat un mesaj pentru azi.

Irina a privit sigiliul.

— Tata a murit. Ce mesaj?

— A cerut să fie citit înainte de cununie.

Irina a simțit cum emoțiile se transformau în neliniște.

— Ce scrie? Citește-l acum.

Notarul a deschis plicul, a citit primele rânduri și a rămas pentru câteva secunde fără să vorbească.

— Că mirele nu trebuie să afle cine ești.

Irina a crezut că notarul interpretase greșit mesajul. Ea și Andrei erau împreună de aproape patru ani. Îi povestise despre copilărie, despre moartea mamei și despre relația cu tatăl său.

Nu avea nicio altă identitate de ascuns.

Notarul i-a întins prima pagină. Scrisul îi aparținea fără îndoială lui Mihai.

„Irina, dacă citești acest mesaj înseamnă că ai ajuns în ziua nunții fără să afli adevărul. Numele tău nu este Irina Stoian. Te-ai născut cu numele Sofia Damian.”

Irina a recitit propoziția.

Familia Damian fusese cunoscută cu aproape treizeci de ani înainte. Deținuse mai multe hoteluri și clădiri istorice, dar dispăruse după incendiul care distrusese conacul familiei. Presa scrisese că proprietarii, Victor și Corina Damian, muriseră împreună cu fiica lor de patru ani.

După tragedie, cea mai mare parte a afacerilor fusese cumpărată de Ștefan Mureșan, tatăl lui Andrei.

— Vreți să spuneți că eu sunt copilul declarat mort? a întrebat Irina.

Notarul a deschis mapa. Înăuntru se aflau certificatul ei original de naștere, o fotografie făcută înaintea incendiului și un medalion cu inițialele „S.D.”.

Irina purta jumătatea aceluiași medalion la gât. Mihai îi spusese că îi aparținuse mamei sale.

În fotografia veche apărea o fetiță cu același semn mic deasupra sprâncenei drepte. Lângă ea se aflau Victor și Corina Damian.

— Cum am ajuns la tata?

Mesajul lui Mihai continua. În noaptea incendiului, el lucrase ca șofer pentru familia Damian. O găsise pe fetiță într-o anexă a conacului și o scosese de acolo înainte ca focul să cuprindă clădirea.

Mihai susținea că incendiul nu fusese un accident. Cineva îi spusese să declare că fetița murise și îl amenințase că o va găsi dacă încearcă să vorbească. El îi schimbase numele și o crescuse ca pe propria fiică.

— De ce a așteptat până la nunta mea?

— Nu data a fost importantă, a explicat notarul. Ci numele mirelui.

Cu un an înainte să moară, Mihai îl întâlnise pe tatăl lui Andrei. Ștefan recunoscuse medalionul purtat de Irina și începuse să pună întrebări despre copilăria ei. Din acel moment, insistase ca nunta să fie grăbită și organizată sub controlul său.

O parte dintre acțiunile familiei Damian se aflau încă într-un fond administrat în numele copilului declarat mort. Dacă Irina își demonstra identitatea, putea revendica proprietăți și participații care valorau milioane.

Familia Mureșan risca să piardă cea mai mare parte a afacerii.

— Andrei nu este tatăl lui, a spus Irina. Poate să nu știe nimic.

— Tatăl dumneavoastră nu era sigur. Tocmai de aceea a cerut ca mesajul să fie citit numai în prezența dumneavoastră.

Irina a luat plicul și a vrut să iasă. Notarul a oprit-o și i-a arătat o a doua instrucțiune.

„Nu îl confrunta pe Andrei înainte să verifici buzunarul interior al hainei lui. Dacă are fotografia, înseamnă că știa cine ești înainte să vă întâlniți.”

Irina s-a întors în biserică. Andrei a observat imediat că se întâmplase ceva. S-a apropiat și a încercat să o ia de mână, dar ea s-a retras.

— Pot să văd fotografia pe care o porți în haină?

Pentru prima dată, Andrei nu a avut un răspuns pregătit.

A scos din buzunar o imagine mică, protejată de o folie transparentă. Era fotografia familiei Damian, aceeași pe care notarul tocmai i-o arătase.

— De când o ai?

— De șase luni.

— Atunci știai cine sunt.

Andrei a cerut ca discuția să aibă loc departe de tatăl său. I-a mărturisit că găsise fotografia în seiful lui Ștefan, alături de articole despre incendiu și mai multe imagini recente ale Irinei.

Tatăl său o supraveghea înainte ca ea și Andrei să se cunoască.

— Relația noastră a fost aranjată? a întrebat Irina.

— Tata m-a trimis la evenimentul unde ne-am întâlnit. Mi-a spus doar că trebuie să mă apropii de tine și să aflu ce știe Mihai.

— Și ai făcut-o.

— La început. Apoi m-am îndrăgostit de tine.

Irina și-a scos inelul de logodnă. Nu mai știa dacă Andrei o iubise sau doar îndeplinise planul tatălui său.

Ștefan a intrat în cameră înainte ca fiul său să poată continua. A negat acuzațiile și a susținut că Mihai inventase povestea pentru a obține bani. Când notarul i-a arătat certificatul original, a încercat să ia mapa.

Andrei s-a așezat între tatăl său și Irina.

— Nunta se oprește, a spus mirele.

Ștefan i-a răspuns că, dacă ceremonia nu avea loc, va pierde tot ce primise de la familie. Apoi a privit-o pe Irina și i-a spus că Mihai nu fusese salvatorul pe care și-l imagina.

— Întreabă-l cât a primit pentru a te declara moartă.

Irina a ridicat fotografia tatălui său.

— Nu mai pot să-l întreb.

Ștefan a zâmbit amar.

— Ești sigură?

În mapa notarului se afla încă un plic. Mihai ceruse ca acesta să fie deschis doar dacă Ștefan susținea că el era implicat în dispariția copilului.

A doua scrisoare conținea o mărturisire.

Mihai recunoștea că primise bani pentru a o scoate pe Sofia Damian din țară și pentru a confirma că murise în incendiu. Planul inițial era să o predea unei familii din străinătate. Când își dăduse seama că oamenii care îl plătiseră intenționau să o facă să dispară definitiv, fugise cu ea și îi schimbase identitatea.

Nu fusese tatăl ei biologic, dar devenise singurul om care o protejase.

În zilele următoare, Irina a făcut un test genetic folosind obiectele personale păstrate de la familia Damian. Rezultatul și documentele au confirmat că ea era Sofia Damian.

Autoritățile au redeschis cercetarea incendiului, iar transferurile de proprietăți către familia Mureșan au început să fie verificate. Ștefan a refuzat să ofere declarații și a dispărut din oraș.

Nunta nu a mai avut loc.

Andrei i-a dat Irinei toate documentele găsite în seiful tatălui său. Printre ele se afla și o înregistrare făcută cu puțin timp înainte de presupusul accident al lui Mihai.

În filmare, Mihai stătea la o masă împreună cu Andrei.

— V-ați întâlnit înainte să moară? a întrebat Irina.

— M-a chemat și mi-a spus că, dacă te iubesc, trebuie să te las să afli singură adevărul.

— De ce nu mi-ai spus?

— Pentru că mi-a cerut să joc rolul mirelui până în ziua nunții. Voia să vadă cine din familia mea va încerca să oprească deschiderea testamentului.

Irina nu mai știa în cine să creadă. Tatăl ei adoptiv îl folosise pe Andrei pentru a întinde o capcană, dar mesajul spunea clar că mirele nu trebuia să-i afle identitatea.

Notarul a verificat din nou plicul și a observat că sigiliul fusese desfăcut și refăcut. Lipsea o pagină.

În aceeași seară, Irina a primit un mesaj de la numărul tatălui său, închis de patru luni:

„Petre nu ți-a citit testamentul meu. Ți-a citit varianta pregătită de Ștefan.”

Sub mesaj se afla o fotografie făcută în dimineața nunții.

Mihai era viu și stătea într-o mașină parcată în fața bisericii.

Irina l-a sunat pe notar, dar acesta nu a răspuns. Biroul său fusese golit, iar numele „Petre Toma” nu apărea în registrele notarilor autorizați.

Andrei a privit fotografia și a recunoscut mașina.

— Este a tatălui meu.

Telefonul Irinei a sunat din nou. De această dată s-a auzit vocea lui Mihai:

— Sofia, dacă Andrei este lângă tine, întreabă-l de ce purta numele fratelui său în noaptea incendiului.

Irina s-a întors spre fostul ei mire.

Andrei și-a scos încet verigheta pe care nu apucase să o poarte.

Pe interior nu era gravat numele „Andrei”.

Era scris „Alexandru Mureșan”.

— Cine e Alexandru? a întrebat Irina.

Andrei a privit spre ușa bisericii.

— Mirele pe care tatăl meu îl alesese pentru tine. Și bărbatul care a dispărut în aceeași noapte în care Mihai te-a scos din incendiu.