Ioana are douăzeci și opt de ani, e profesoară de limba engleză într-un oraș din Banat și s-a măritat într-o sâmbătă de septembrie, după o relație de doi ani și patru luni.
Nunta a fost la un restaurant de la marginea orașului. O sută patruzeci de invitați. Formație, foto-video, artificii la miezul nopții. Costase, în total, aproximativ șaizeci și opt de mii de lei, împărțiți între cele două familii.
Ioana spune că nu a existat niciun semn în ziua aceea. Nici măcar în retrospectivă, când a analizat totul de zeci de ori, nu găsește niciun moment în care ceva să fi părut în neregulă.
Mirele, Cătălin, fusese relaxat toată ziua. Dansase. Făcuse glume. La ora zece seara o luase deoparte, în hol, ca să îi spună că e cea mai frumoasă zi din viața lui.
O oră mai târziu, în același hol, se termina totul.
Fata de la ușă
Era în jurul orei unsprezece. Ioana ieșise din sală ca să își tragă sufletul un minut și ca să își aranjeze rochia, care se prinsese într-un scaun.
Prin ușa de sticlă de la intrare a văzut o fată tânără, în picioare, afară, în frig. Nu se apropia de ușă. Nu încerca să intre. Stătea acolo, cu brațele încrucișate, și plângea.
Ioana spune că a crezut, în primul moment, că e vreo invitată căreia i s-a făcut rău sau care s-a certat cu cineva.
A întrebat pe cine avea la îndemână, adică pe soțul ei, care tocmai ieșise și el pe hol.
— Cine e fata care plânge afară?
Cătălin s-a uitat prin geam. Ioana spune că i-a văzut fața schimbându-se, dar că nu a înțeles în secunda aceea ce înseamnă.
— Nu o cunosc, jur.
Fraza aceea, spune Ioana, a fost prima greșeală. Pentru că ea nu îl întrebase dacă o cunoaște.
Ce a urmat
Fata a deschis ușa de sticlă și a intrat în hol.
Nu a țipat. Nu a făcut scandal. Ioana spune că avea vocea atât de joasă încât a trebuit să se apropie ca să audă.
— Sunt însărcinată cu el, doamnă.
În momentul acela, pe hol a ieșit și mama lui Cătălin, care venise să îi caute pentru un moment din program.
A auzit ultima parte a propoziției. Ioana spune că femeia a rămas nemișcată aproximativ trei secunde, apoi a dus mâna la piept.
— Fiule, ce-ai făcut?
Cine era fata
Fata are douăzeci și patru de ani și lucrează într-un magazin din același oraș.
Relația cu Cătălin durase aproximativ opt luni și se suprapusese complet peste ultima parte a relației lui cu Ioana, inclusiv peste perioada logodnei și a pregătirilor de nuntă.
Aflase de sarcină cu trei săptămâni înainte de nuntă. Îi spusese lui Cătălin. El îi ceruse timp de gândire și, în ultimele două săptămâni, nu îi mai răspunsese la telefon.
Fata a spus ulterior, în discuțiile care au urmat, că nu venise ca să oprească nunta. Că nu intrase în sală tocmai pentru că nu voia să facă scandal. Că voia să îl vadă ieșind, la un moment dat, ca să îi spună un singur lucru: că nu va cere nimic de la el, dar că vrea să știe dacă recunoaște copilul.
Stătuse afară, în frig, aproximativ patruzeci de minute.
Ce s-a întâmplat în sală
Vestea a ajuns în sală în mai puțin de zece minute.
Ioana spune că nu a intrat ea. A intrat cumnata ei, care ieșise pe hol în mijlocul discuției, și care a spus ceva la masa părinților.
De la masa părinților s-a răspândit la mesele apropiate. De acolo, la restul sălii.
Formația a mai cântat aproximativ un sfert de oră. Apoi s-a oprit, pentru că, spune Ioana, nu mai dansa nimeni.
Tatăl Ioanei a mers la administratorul restaurantului și a întrebat ce se întâmplă cu plata, în condițiile în care petrecerea se încheie mai devreme. Ioana spune că i s-a părut, în seara aceea, un gest absurd. Astăzi înțelege că omul avea nevoie să facă orice, numai să nu stea locului.
Invitații au început să plece în jurul orei douăsprezece fără un sfert.
Unde a dormit mireasa
Ioana a plecat de la restaurant cu părinții ei, în rochie de mireasă, și a dormit acasă la ei.
Spune că cel mai ciudat detaliu al serii, cel de care își aduce aminte cel mai clar, e că nimeni nu s-a gândit să ia darurile de pe masă. Au rămas acolo, în coș.
A doua zi, mama ei a fost cea care s-a dus să le ia.
Ce a făcut mama mirelui
Aici e, spune Ioana, singura parte a poveștii care a surprins-o pozitiv.
Mama lui Cătălin a sunat-o duminică dimineața, la aproximativ zece ore după ce se terminase totul.
Nu a încercat să repare nimic. Nu a apărat pe nimeni. I-a spus Ioanei un singur lucru: că îi pare rău și că a aflat în același moment cu ea.
A doua discuție a avut-o, în aceeași săptămână, cu fata de douăzeci și patru de ani. S-au întâlnit la o cafenea. Femeia i-a spus că, indiferent ce decide fiul ei, copilul acela e nepotul ei.
Cătălin a recunoscut copilul în luna a șaptea de sarcină, după o discuție purtată, potrivit celor din familie, tot la insistențele mamei lui.
Ce s-a întâmplat cu Cătălin
Cătălin și Ioana nu au fost niciodată căsătoriți legal.
Cununia civilă fusese programată pentru luni, la două zile după petrecere. Nu a mai avut loc.
Ioana spune că acest detaliu i-a fost, în lunile următoare, un fel de consolare tehnică: că a scăpat, în sensul cel mai practic, de un divorț, de un partaj, de acte.
Cătălin i-a scris de mai multe ori în primele luni. Ea nu i-a răspuns niciodată.
Din ce știe, el nu locuiește cu mama copilului.
Cât a costat, concret
Nunta era plătită integral în avans. Restaurantul a returnat o parte din bani, corespunzătoare orelor nefolosite și băuturii nedesfăcute.
Din cei șaizeci și opt de mii de lei, familia Ioanei a recuperat aproximativ nouă mii.
Darurile au fost înapoiate invitaților în următoarele două săptămâni, de către mama Ioanei, plic cu plic, cu un mesaj scurt de mulțumire.
Ioana spune că mama ei a insistat să facă asta personal, la fiecare, și că a durat două săptămâni pentru că unii oameni refuzau să primească banii înapoi.
Întrebarea care a rămas
Ce nu îi dă pace Ioanei nu e nunta, nici banii, nici sala aceea golită la miezul nopții.
E ora zece seara.
Cu exact o oră înainte ca totul să se termine, Cătălin o luase deoparte, pe același hol, ca să îi spună că e cea mai frumoasă zi din viața lui.
Știa de sarcină de trei săptămâni. Știa că fata îl caută. Știa, cel mai probabil, că e afară, pentru că îl sunase de mai multe ori în seara aceea.
Ioana spune că se întoarce mereu la ora aceea și că nu poate să înțeleagă un singur lucru:
Ce plănuia să facă, dacă fata nu ar fi venit la ușă?
Numele au fost schimbate. Povestea a fost relatată cu acordul persoanei implicate.
